Tuesday, February 3, 2015

Getting OLD…er!

Dap, it’s here, my birthday, big 28, adica inca doi ai si sunt oficial in grupul adultilor.

So…unde s-au dus mai exact acesti 20-si de ani?


Zic 20-si pentru ca, nah, primii ani nu se calculeaza oricum, apoi ai: o bucata mare pe bancile scolii, o bucata decenta pierduta pe holurile facultatii, cateva prietenii durabile, cateva prietenii care nu au durat deloc, cativa oamenii care au intrau si au iesit brusc din viata ta, alti cativa care s-au intors subit…donno destiny may exist after all, o bucata micuta intre 2 – maxim 3 joburi, trairi intense inghesuite in vreo 2 ani, and that’s it! Totusi…vorbim de 20 de ani, unde sunt?


Sunday, November 9, 2014

In noiembrie sunt nostalgica

In ultimii doi ani, luna noiembrie a insemnat schimbare, ganduri, curatenie in suflet si alegeri.

Acum ca a venit lumina rece de toamna tarzie si afara miroase a iarna, ma napadesc  amintirile si nostalgia,  dar in suflet e liniste si cald si gandul imi zboara la…Viena!

Acum doi ani, in acel sfarsit de noiembrie, 5 prieteni plecau la plimbare in incantatoarea Viena, catre pietele magice de Craciun, catre punch-ul cald cu aroma puternica de portocala si wurst-ii de strada.



Viena pregatita de sarbatoare, este poate una dintre cele mai frumoase imagini de care te indragostesti instant. Ceva-ul oamenilor, seninatatea si amabilitatea lor m-au facut sa ma intreb de ce oare noi, romanii nu putem sa fim asa, chiar atat de defecti suntem? Au si ei grijile lor, probleme si ambuteiaje, au si ei cartiere dubioase, in care am ajuns fara sa vrem, dar parca nu au pe fata umbra de tristete a noastra…zambesc, ajuta si iti fac cu mana cand iti intra accidental in fotografie J


Viena de Craciun e aromata si impanzita de globuri si turta dulce, e vesela si iti incalzeste inimia chiar daca vantul iti taie fata. Viena de Craciun te indeamna la cutreierat strazile fara oprire si fara frica de intuneric.


Mi-e dor de Viena, din acel sfarsit de noiembrie care a fost inceputul binelui meu.






Sunday, October 26, 2014

Fuck off, Drama!

De ce ne sperie lucrurile simple?

Da, sunt o drama Queen! I love it! Sa plang, sa sufar, sa fiu deprimata, sa ma intreb ce e cu viata mea and so on.  Parca mereu am cautat sa imi complic viata la nesfarsit cu impresia falsa ca atunci traiam cu adevarat, pana cand la un moment dat, am zis…gata. Stop! Am facut curat, I took my time to have a breath of fresh air si am zis ca trebuie sa o iau de la capat.

Nu a fost nevoie de prea mult timp. Nu a fost nevoie decat de putina deschidere si lucrurile bune au inceput sa isi faca de cap cu viata mea J si tot ce trebuia sa fac era…sa nu ma impotrivesc.
Au trecut aproape doi ani de cand sunt in tavalugul asta SIMPLU. Simplu l-am gasit (sau m-a gasit), simplu am fost impreuna, simplu ne-am mutat impreuna, simplu…sunt aproape doi ani de cand nu am mai lasat Drama in viata mea.

Parca am iesit de la o cura de dezintoxicare:
-          Hello World, my name is Liana and I’m a Drama addict! I’ve been Drama free for two years now…
-          Hello Liana!


…da e ca citatul care face descrierea acestui jurnal. Intotdeauna gasim ceva care sa ne dea impresia ca existam. Desi citatul in sine ascunde o cugetare destul de pesimista (nu vreau sa intru aici in analiza textului lui Beckett), am preferat mereu sa vad  the bright part, aceea ca suntem magicieni pentru ca lucrurile marunte ne dau impresia, nici macar siguranta ca existam. Dar parca si o impresie este de preferat inantea vidului absolut.


Friday, October 24, 2014

Dragostea pe care nu stiam ca o am in mine

Mi s-a intamplat recent…

Momentul ala in care un val de iubire te inunda pur si simplu,  cand ti se imoaie genunchii, impaienjenesc ochii cu lacrimi de fericire si inimioare colorate iti pocnesc deasupra capului. Nu, nu ma refer la o dragoste la prima vedere, la modul romantic. Ma refer la o altfel de indragosteala instant.

Atunci cand tii in brate (daca ai curaj) sau privesti pentru prima oara un bebe care e parte a unei parti din tine J...complicata asociere!

De aproape doua luni, sunt matusa unei minunatii! O ghidusie de fetita cu ochii mari si parul negru care ne-a umplut familia de bucurie. Nu exista cuvinte prin care sa descriu ce am simtit cand am vazut-o prima data: imi venea sa plang si sa rad in acelasi timp, sa il iau pe frati’miu in brate si sa il pup, pentru ca...”Doamne! ce copil frumos a facut!”

Nu am experienta cu bebelusii, nici macar nu imi placeau pana acum un an cand am interactionat prima data cu fetita Loredanei (alta poveste pentru alta data), dar omuletul asta mic, plangacios si cacacios J, m-a cucerit pentru totdeauna.


Asa ca...bebelina draga, tine minte asta: am sa te iubesc atat de mult, ca nimeni si nimic nu o sa fie vreodata suficient de bun pentru tine!


Saturday, July 26, 2014

Farewell Oscar!

  

...pentru ca imi va fi mereu dor de tine!

Au trecut mai bine de trei luni de cand din viata mea a iesit subit, cel mai bun prieten - Oscar, trei luni si inca nu am avut curajul sa imi iau la revedere.

Am crescut impreuna acesti ultimi 7 ani si am impartit frateste fiecare bucurie, fiecare incercare, patul, casa, merele si mama :)
De la el ar fi trebuit sa invat atat de multe, dar vezi...noi oamenii nu reusim sa luam ce e mai bun de la fiintele astea, nu stiu cum se face.

Sa te joci frumos, puiule, acolo unde esti!