We Are Magicians

El ştie să iubească mai bine decât ştiu eu.
El iartă repede şi sincer.

El nu îşi aminteşte niciodată că i-am refuzat o plăcere, dar îşi aduce mereu aminte să mă mangâie şi să mă întâmpine cu bucurie de fiecare dată când mă vede.

El ştie mai bine decât mine când greşeste şi mai bine decât oricine cum să aprecieze un zâmbet.

El..este Oscar. Un boxeraş, care de trei ani îmi umple sufletul şi casa cu bucuria şi optimismul caracteristic, atât rasei, cât şi cresterii într-o familie în care este înconjurat de copii (mai mici sau mai mari, dar copii, în fond).

A intrat în viaţa noastră pe furiş ca sa ne aline o durere provocată de pierderea unei fiinţişoare, aşa ca el. Din prima clipă ne-am adorat reciproc. Era mic şi grasuţ, cu căpşorul plin de riduri şi cu o mutră de căţel timid. Pe drumul de întorcere de la Piteşti (…da! E piteştean bibicul…) s-a culcuşit sfios pe pieptul meu şi a aşteptat răbdător să ajungem acasă…luptându-se din când în când cu un nasture de la paltonul meu.

Acum, Oscar are alúră de gentleman (aşa mi l-a descris un prieten, urmărindu-ne la plimbare). Merge drept, cu capul ridicat, are urechile prinse pampon şi pieptul înainte, ca să se vada steluţa (ştie mami de ce e mândră de ea). Iubeşte pisicile şi atunci când întălneşte vreuna mai vitează (care nu se sperie de el), nu ratează ocazia de a o umple de băluţe..în semn de apreciere..bineînţeles. Îi mai place să lenevească (patul meu fiind locaţia favorită, pentru că în el şi-a petrecut prima noapte în casa noastră), să se joace cu papuci, sticle de plastic (care trbuie, de preferinţă, să mai aibă şi ceva apă în ele) şi şosete proaspăt spălate. De asemenea, bobocul răspunde la următoarele nume de alint (?!?): Gogoaşă, Gogoşar, Gogoaşă înfuriată, Şniţel, Covrig, Covrighibus, Bebel, Bebeloi, Bestie :-) (nu ştim cum s-a ajuns la ele…dar se multiplică pe zi ce trece).

Acum stă în codiţă şi mă priveşte mândru…ştie că scriu despre el…ştie după zâmbetul meu şi după felul în care ma uit la el…parcă i-aş fi spus: “Gogoaşă, stai frumos! Vrea mami să se uite la tine şi să te descrie!”…şi a stat.

Îţi mulţumesc puiule, că faci parte din viaţa mea, că mă asculţi (ştiu că mă întelegi!) şi că nu mă laşi nici o secundă să mă simt a nimănui.